„Expoziția Made-up histories have long lives este o istorie a istoriilor. Vizitatorul este încurajat să o experimenteze ca pe un eseu vizual cu stații corespunzătoare, fiecare stație fiind un punct de vedere, o interstiție, o transmitere afectivă, o istorie inventată. Expoziția extinde definiția de „etnografii clasice”, prin chestionarea modului în care omenirea își construiește și își canonizează propriile istorii: ce fragmente din istorie sunt considerate mai demne de cercetare, studiu și descoperire? Care grupuri devin mai atractive decât altele, ce acte artistice intră în istorie și ce aspecte ale istoriilor sfârșesc prin a avea o „viață lungă”? Ar putea fi istoriile nimic mai mult decât niște povești inventate?

Titlul expoziției în sine este un joc de cuvinte ale cuvintelor cercetătoarei Ida Susser cu referire la celebra lucrare Broken Fountain a etnografului Thomas Belmonte: „etnografiile bune au o viață lungă”.

Etnografiile bune sunt de regulă sistematizări ale unor istorii riguros documentate, iar istoriile, la rândul lor, sunt povești inventate, un loc în care realul și imaginarul se întrepătrund, iar memoria și subiectivitatea devin componente inseparabile ale experienței umane.

În teoria postmodernă, filosofi precum Gilles Deleuze și Félix Guattari au avansat ideea de rizom ca proces de existență și creștere care nu are un punct de origine unic și nici un sfârșit clar definit; crește și se răspândește de peste tot, fără un centru clar definit. Un rizom reorientează gândirea către o rețea de relații și idei interconectate, descentralizate și neierarhice, care formează asamblaje.

 În sociologie, Pierre Bourdieu a dezvoltat conceptul de câmpuri, înțelese ca zone de producție, circulație și schimb de bunuri, servicii, idei sau statut, fiecare câmp având o specificitate și o influență proprie. Intenția expoziției este de a fi citită ca un rizom care interconectează multiplele câmpuri de investigație în istorie și în existența umană, fie că funcționează ca definiții-ilustrații ale subiectelor imaginate, istorii traumatice, istorii personale, privirea Antropocenului, experiențe paranormale sau afective. Lucrările celor nouă artiști invitați colonizează spațiul galeriei și se intersectează între ele, uneori în mod evident, alteori conceptual. O minte investigativă poate trasa linii de conversie și intersecție între diferite elemente, asemănătoare liniilor de legătură” – Iris Ordean.