SLOVACI

Doamna Emilia Popa e slovacă din Coșteiu de Sus, venită din Bihor. De loc e din Vucova, unul dintre satele în care slovacii s-au mutat în colonii acum mai bine de un secol. Au venit alături de familii, cu câteva valijoare în care avea lucrurile cele mai de preț. Amintirile de acasă și felul lor de a fi. Darnic și harnic. Au muncit din greu, și-au cumpărat case, au prosperat.  

Chiar și astăzi, cea mai importantă sărbătoare pentru slovaci este ziua de duminica, atunci când le vin copiii la masă după o săptămână de muncă. Părinții le gătesc și se așează la masă cu toții, împreună. Pe lângă carne așează o mâncare de cartofi, ciorbă de cartofi, pâine de cartofi, prăjitură de cartofi. Slovacii iubesc cartofii.  

E și ingredientul hărniciei și a felului lor întreprinzător de a fi. S-au înțeles bine cu vecinii lor, cu românii și cu șvabii, de la care au învățat, printre altele, să coacă pâinea la cuptor. Iar strădania lor se vede în dărnicia cu care își primesc oaspeții. Mama doamnei Emilia, la fel ca ea, gătea pentru oricine îi trecea pragul, și nu îl lăsa să plecă flămând, chiar dacă asta însemna să îi ofere ultima fărâmă de hrană. E felul slovacilor de a da o mână de ajutor, de a se împrieteni cu străinii, cu ceilalți, oricine ar fi aceștia, pentru că, după spusele lor „indiferent din ce etnie și nație suntem, dacă ne luăm mână de mână și să nu uităm că suntem oameni, împreuna putem ajunge departe.”